1956 - Mişcările studenţeşti din Timişoara
În momentul izbucnirii Revoluţiei din Ungaria, Aurel Baghiu era student în anul V la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Timişoara. Alături de alţi colegi, a participat la formarea grupului de iniţiativă pentru organizarea şi coordonarea unor acţiuni de protest, care, la 30 octombrie, a reuşit organizarea unei mari adunări cu participarea a peste 2000 de studenţi din întreg centrul universitar timişorean, în cadrul căreia studenţii şi-au arătat nemulţumirile faţă de situaţia din România şi au strigat sloganuri antisovietice. Astfel, Timişoara a devenit centrul universitar cu una din cele mai ample mişcări de protest ca răspuns la izbucnirea Revoluţiei din Ungaria. În seara zilei de 30 octombrie 1956, Aurel Baghiu a fost arestat şi dus la Securitatea din Timişoara, unde a fost anchetat. Fiind considerat unul din liderii mişcărilor studenţeşti din Timişoara, alături de alţi şapte colegi, la 16 noiembrie 1956, Baghiu a fost condamnat la 8 ani închisoare corecţională pentru „agitaţie publică”. La câteva zile după primirea sentinţei, Baghiu, ca şi ceilalţi colegi ai săi ce fuseseră judecaţi în acel proces, a fost dus la Penitenciarul Timişoara, unde a rămas până în decembrie 1956, când a fost transferat la Gherla.
Hodnocení
Abyste mohli hodnotit musíte se přihlásit!
Trasee
Neinclus în niciun traseu.
Comentarii
Aurel Baghiu
S-a născut la 2 iulie 1929 în Gheja, județul Mureș. Cursurile liceale le-a făcut la Turda, apoi la Școala Medie Metalurgică din Mediaș. În 1952, a intrat la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Timișoara. După izbucnirea Revoluţiei din Ungaria, în octombrie 1956, în toate ţările est-europene s-au simţit ecouri ale acesteia. În România cei care au reacţionat imediat au fost studenţii, în octombrie-noiembrie 1956, în câteva centre universitare având loc proteste soldate cu numeroase arestări şi exmatriculări. Cea mai organizată mişcare studenţească a fost la Timişoara, unde au fost arestate peste 2000 de persoane. În seara zilei de 30 octombrie 1956, în urma organizării unei întâlniri a studenţilor, la care au luat parte şi reprezentanţi ai autorităţilor comuniste şi în cadrul căreia a fost prezentat şi un program de revendicări în 12 puncte, Aurel Baghiu este arestat. Fiind considerat unul din liderii mişcărilor studenţeşti din Timişoara, alături de alţi şapte colegi, la 16 noiembrie 1956, Baghiu a fost condamnat la 8 ani închisoare corecţională pentru „agitaţie publică”. În cei şapte ani de detenţie, Aurel Baghiu a trecut prin penitenciarele Timişoara, Gherla, Stoenești, Periprava, Strâmba, Salcia, Văcăreşti. A fost eliberat la 6 februarie 1963, în urma unui decret de graţiere generală. După eliberare s-a stabilit în Cluj. La o lună după ieşirea din închisoare, s-a căsătorit cu prietena care îl aşteptase în toată această perioadă, iar după trei ani, în 1966, i-a fost aprobată reînmatricularea la facultate, anii V şi VI de facultate făcându-i la Cluj, la seral. În 1968, la 14 ani după ce intrase la facultate, a reuşit să îşi ia diploma de inginer constructor. A lucrat la Biroul de concepție-proiectare la „Napochim” și, apoi, ca șef al Serviciului proiectare la „Farmec”. După 1990 a fost președinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Filiala Cluj, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională Cluj, membru în Consiliul Județean Cluj, președinte al filialei Cluj și vice-președinte al Frontului Democratic Antitotalitar A publicat volumele memorialistice: „Printre Gratii”, vol. I-II, Editura Zamolxis, Cluj-Napoca, 1995-2003 (în 2003 a apărut ediţia a II-a revăzută şi adăugită, vol. I-II, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006) şi „Fragmente de biografie si cugetări”, 2009. A încetat din viaţă la 3 martie 2010.
