Proteste ale studenţilor din Timişoara in octombrie 1956
La sfârşitul lui octombrie 1956, peste 2000 de studenţi au organizat ample proteste, solidarizându-se cu Revoluţia din Ungaria. Teodor Stanca a fost considerat unul din conducătorii acestor mişcări. El s-a numărat printre studenţii care au format grupul de iniţiativă pentru organizarea şi coordonarea unor acţiuni de protest, care, la 30 octombrie, a reuşit organizarea unei mari adunări cu participarea a peste 2000 de studenţi din întreg centrul universitar timişorean, în cadrul căreia studenţii şi-au arătat nemulţumirile faţă de situaţia din România şi au strigat sloganuri antisovietice. Teodor Stanca a fost arestat în seara de 30 octombrie, pentru ca două săptămâni mai târziu, în urma unui proces desfăşurat în zilele de 15-16 noiembrie, să fie condamnat de Tribunalul Militar Timişoara la 8 ani închisoare pentru „agitaţie publică”. „În boxă, fiecare era adus pe rând. Deci, ca să nu afle cel ce urma ce a spus cel de dinaintea lui. (…) În ceea ce priveşte apărarea, era formală, n-am avut decât avocaţi din oficiu. (…) …în general au intrat şi ei în acelaşi limbaj al învinovăţirii noastre, motivând că totul se datorează unei educaţii necorespunzătoare, în cadrul şcolilor şi în cadrul facultăţilor, că nu este o preocupare din partea dascălilor pentru formarea unor tineri în morala comunistă. (…) …nu s-a văzut, deci, din partea apărării o luptă pentru cazul pe care-l putea să-l apere, în aşa fel încât să obţină nişte rezultate în favoarea noastră.” La scurt timp după încheierea procesului, Teodor Stanca a fost dus la Penitenciarul Timişoara, unde a rămas până în decembrie 1956, când a fost transferat la Gherla.
Hodnocení
Abyste mohli hodnotit musíte se přihlásit!
Trasee
Neinclus în niciun traseu.
Comentarii
Teodor Stanca
Născut la 26 martie 1933, în comuna Coroi, jud. Arad, student la Politehnica din Timişoara, unul din liderii mişcărilor studenţeşti din octombrie 1956 Pentru lagărul comunist, anul 1956 a însemnat revoluţia din Ungaria, lichidată prin intervenţia brutală a trupelor sovietice. Ecouri ale acestei mişcări anticomuniste s-au simţit însă în toate ţările est-europene. În România cei care au reacţionat imediat au fost studenţii. În câteva centre universitare au avut loc, în octombrie-noiembrie 1956, mişcări de protest, cea mai organizată mişcare studenţească fiind la Timişoara. În perioada 23-26 octombrie 1956, studenţii din Timişoara au fost informaţi despre ce se întâmpla în ţara vecină şi despre implicarea colegilor lor în această mişcare prin intermediul posturilor de radio străine, inclusiv cele maghiare şi iugoslave. În 28-29 octombrie se constituie printre studenţii Facultăţii de Mecanică grupul de iniţiativă pentru organizarea şi coordonarea unor acţiuni de protest. Printre iniţiatori: Aurel Baghiu, Caius Muţiu, Teodor Stanca, Frederich Bart, Ladislau Nagy, Valentin Rusu, Heinrich Drobny. Ei stabilesc organizarea, în ziua de 30 octombrie, orele 14, a unei mari adunări cu studenţii din întreg centrul universitar timişorean. La adunarea din 30 octombrie, la care s-a reuşit mobilizarea a aproximativ 2000 de studenţi, au fost invitaţi şi rectorul Institutului Politehnic, decanii facultăţilor şi ministrul adjunct al Învăţământului, aflat la Timişoara. În timpul adunării, studenţii şi-au arătat nemulţumirile faţă de situaţia din România şi au strigat sloganuri antisovietice. De asemenea, aceştia au prezentat şi un program de revendicări în 12 puncte. Cu toate că Reprezentanţii partidului au promis că vor aduce la cunoştinţa conducerii doleanţele lor şi că nimeni nu va avea de suferit de pe urma acestei adunări, la scurt timp după adunare încep primele arestări, între cei reţinuţi numărându-se şi Teodor Stanca. Acesta este condamnat la 8 ani închisoare pentru „agitaţie publică”. După 7 ani petrecuţi în închisorile comuniste (Timişoara, Gherla şi coloniile de muncă Salcia, Giurgeni şi Periprava), a fost eliberat la 3 februarie 1963, în urma unui decret de graţiere. După 1989, a devenit membru în Parlamentul României din partea PNŢCD (1996-2000) şi lider marcant al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. În prezent trăieşte la Timişoara.
